Ce se mai mănâncă în România?

Bună întrebarea. Mai ales, în ultima vreme: scandaluri peste scandaluri în și despre piața alimentară din România.

A început cu „farsa” cărnii de cal (? – am pus farsă între ghilimele deoarece problema nu era originară în România, multe state europene având aceleași dificultăți ca și noi în a eticheta corect carnea pusă spre vânzare).

A urmat aflatoxina din lapte (substanță descoperită în laptele dat spre consum care poate conduce, printre altele, și la cancer). Apoi carnea de pui injectată cu apă pentru a trage mai mult la cântar, carnea de curcan infestată cu cine mai știe ce, prăjituri infestate cu bacterii fecale ș.a.m.d.

Parcă nu se mai termină. Te și aștepți ca o nouă zi să înceapă cu un scandal nou și „suculent” (din privința cui să fie suculent, asta rămâne de văzut, pentru că ar fi mulți: anumiți producători, presa autohtonă și străină, alți jucători europeni direct interesați în a „murdări” imaginea României etc.).

Între timp, noi – consumatorii – suntem cei care tragem ponoasele. Nu mai știm ce să cumpărăm. Înainte măcar ne alinam cu gândul la produsele tradiționale. Acuma (în prezent) aflăm că și acestea sunt la fel ca celelalte produse: nu mai știm cu siguranță ce conțin, nu se mai respectă rețeta tradițională – fiecare producător încercând să  câștige cât mai mult, investind cât mai puțin, ni se bagă în fața ochilor etichete cu „produs natural”, „bio” sau „eco/ecologic”, problema e că nici măcar producătorii nu mai știu ce înseamnă aceste cuvinte.

Legislația românească pentru aceste cazuri este foarte delăsătoare: natural, bio și ecologic sunt cuvinte sinonome (chiar totale). De curând, mai aflu și că aflatoxina – această substanță „nouă” – nu este chiar atât de nouă … cel puțin pentru cercetătorii străini, dacă nu și pentru cei români. Se cunoaște existența ei în România din 1995, apare în documente oficiale din 2003, problema este că niciodată nu a fost dată publicității și nici consumatorii anunțați. Frumos, n-am ce zice!

Ca și cetățeanul turmentat din celabra piesă de teatru – O scrisoare pierdută – de I. L. Caragiale, așa și noi: „Noi … ce mai mâncăm?

În continuare, aveți la îndemână un tabel și o enumerare a E-rilor și a aditivilor aplicați tuturor alimentelor proaspete sau nu.

 

E-urile de care ar trebui să te ferești sunt:

– E 110, Cancerigen, îl găsești în dulciuri, prăjituri, budinci, sucuri.

– E 123, Cancerigen, interzis în SUA și Rusia, îl găsești în dulciuri, jeleuri, brânză topită.
– E 124, este toxic, interzis în SUA și îl găsești în mezeluri.
– E 127, provoacă cancer al tiroidei la animale, posibil și la om, și se gaseste in alcool, inghetata, prajituri, bomboane, sucuri racoritoare
– E 128, este interzis în SUA și Australia, se găsește în carnea de hamburgeri.
– E 211, posibil cancerigen, interzis în SUA, dar permis la noi, se găsește în unele băuturi răcoritoare.
– E 220/E 228, provoacă alergii și se găsește în carnea de hamburgeri, cartofi deshidratați, fructe confiate, prăjituri, bere, vin, otet de vin.
– E 230, este toxic, interzis în Australia, se gaseste în citrice.
– E 231, este toxic, posibil cancerigen. Interzis în SUA și Australia.
– E 233, este toxic. Interzis în Australia.
– E 249/E 252, posibil cancerigen, se gaseste in mezeluri si alimente conservate prin sarare, branza
– E 320, posibil cancerigen, conservant, pentru cartofi deshidratați, uleiuri vegetale, supe concentrate, sosuri, gumă de mestecat.
– E 425, este toxic pentru respirație, se găsește în jeleuri.
– E 621, provoacă efecte neurotoxice și se găsește în condimente, supe concentrate.
– E 95, posibil cancerigen, interzis în SUA, se găsește în guma de mestecat, produse zaharoase, băuturi răcoritoare.
– E 954, posibil cancerigen, se găsește în guma de mestecat, produse dulci, băuturi răcoritoare.
 

E-uri periculoase mai sunt:
 
– E 123 …(de la …la ).. E239, care sunt posibili cancerigeni.
– E 621, glutamat de sodiu , se găsește în supele instant concentrate, mezeluri și unele condimente. Are efecte neurotoxice și poate provoca migrene și crampe.
– E 320 – E321, E211 – acidul benzoic și derivații săi, cancerigeni.
– E 251 – nitrat de sodiu, cancerigen.
– E 252 – nitrat de potasiu, cancerigen.
– E 120, E 127, E 141, E 160 – alergici.
– E 127 – eritrozina, colorant roșu pentru compoturi și alte alimente, provoacă mutații genetice.
– E 102 – tratrazina, colorant galben pentru băuturi , muștar și gem, poate genera tumori tiroidiene sau crize de astm bronșic.
 
E-urile bune:
 
– E 306 – tucoferol sau Vitamina E este un antioxidant natural care ajută la regenerarea celulelor.
– E 407 – caragenanul, emulsifiant natural.
– E 322 – lecitina, un antioxidant natural întâlnit și în ciocolată.
– E 421 – manitolul de cofetărie.
– E 300 – riboflavina sau Vitamina B2.
– E 440 – acid ascorbic natural sau Vitamina C naturală.
– E 140 – clorofila, colorant natural folosit în cofetării, la colorarea pastelor de dinți și a cosmeticalelor.
Important: vitamina C din unele produse, foarte multe, e de fapt acid ascorbic de sinteză și nu este același lucru cu vitamina C naturală.”

Add Comment