Terapia prin muzica

Muzica a fost o parte importanta a lumii dintotdeauna. Se considera ca limbajul uman a derivat din muzica, mai degraba decat invers. Intr-adevar, pe masura ce oamenii se dezvolta in timpul copilariei, conceptele de ritm si tonalitate inlocuiesc dezvoltarea cuvintelor. Muzica si cantecele sunt folosite frecvent pentru a ajuta procesul de invatare.

Importanta muzicii nu se termina cu dezvoltarea copilariei. De secole, muzica a fost folosita pentru a calma si reduce stresul, a promova unitatea intr-un grup si pentru a entuziasma oamenii. Bebelusii se calmeaza cu cantece, adultii pot fi mai productivi sau chiar pot fi pacaliti prin muzica sa cheltuiasca mai multi bani in magazine. Recent, cercetarile au aratat ca invatarea si redarea instrumentelor muzicale pe tot parcursul vietii poate imbunatati functionarea cognitiva si poate intarzia debutul dementei.

Dar cum ramane cu muzica folosita in scopuri terapeutice?

Muzica a fost folosita pentru proprietatile terapeutice inca din Grecia Antica, cand filosofi precum Aristotel au discutat despre efectele cathartice ale muzicii asupra emotiei umane. In medicina moderna, muzica a fost folosita in cadru terapeutic in secolele XVIII si XIX pentru a trata o mare varietate de boli.

In anii 1950, odata cu formarea Asociatie Nationale pentru Terapie Muzicala, modelele riguroase de invatamant in practicarea terapiei muzicale, in combinatie cu cercetarea, au adus domeniul in era modernitatii. Muzica de terapie a fost incorporata in institutiile psihiatrice, casele de ingrijire medicala, centre de reabilitare si spitale, mai ales pentru a usura durerea si anxietatea. La sfarsitul anilor 1970, doctorii Concetta Tomaino si Oliver Sachs au inceput sa isi dea seama ca muzica ar putea fi utila nu doar pentru a usura durerea, ci si ca un instrument in redobandirea anumitor functii ale creierului.

Add Comment